Premierul României, Victor Ponta, a vizitat Craiova zilele trecute, pentru a le da unora ocazia de a se poza cu el şi cu Ion Ţiriac înainte de alegerile din PSD Dolj. Şi de la Craiova, dar aci nu prea mai contează. Lesne de dibuit, pentru cunoscători, că Ponta n-avea nici o treabă cu spectacolul de baschet la care unii dintre vipanii de Jiu şi-au dovedit obrazul gros, dar o să vă povestesc altădată asta. Primul punct al afacerii – că doar nu-şi imaginează careva că Ponta, şeful PSD, face politică pentru principii – a fost un semn de împăcare a USL cu un anumit grup de interese, în plină dezvoltare la Craiova şi susţinut de nenumăraţi porumbei ai păcii, cu ochi de toate culorile şi din diverse ordine. Nici ăsta nu este însă subiectul. De tranşat era supremaţia în PSD Dolj, din aprilie – încolo. Le-a spus Ponta pesediştilor din Dolj să lase lucrurile pe făgaşul lor, de-a lungul căruia Ion Prioteasa, actualul preşedinte, ar câştiga fără drept de apel încă un mandat de şef aş partidului? Sau i-a spus Ponta pretendentului la fotoliul PSD Dolj, Claudiu Manda, la întâlnirea de la Lido, să lupte cu orice mijloace, în scopul stabilirii cotei reale a valorii pesediştilor cu drept de decizie, al trierii, până la urmă, necesare ciclic în orice organizaţie de dimensiunea PSD? Cert e că Victor Ponta nu a ales nici una dintre aceste variante. A părut chiar împăciuitor… Însă nuanţa vorbelor sale, de la hotelul lui Mitriţă, are cu sigurnaţă greutatea unui îndemn, pe care numai urechile fine îl puteau percepe. Eu, unul, mă aştept la o bătălie care pe care! Marian Bădîrci