Despre secretele decăderii imperiului Ceaușescu și despre cum au gestionat tovărășiile de mai apoi potențialul rămas s-a scris și o să mai curgă torente de cerneală. Personaje mai mult sau mai puțin controversate au scos pe piață variante și variante, însă, oricâte dezbateri ar fi fost consumate, pare că undeva sau de undeva lipsește, de fiecare dată, ceva. Este adevărat, totodată, că, de-a lungul ultimelor trei decenii, în literatura de specialitate au pătruns lucrări noi, între care și mărturisiri ale unor apropiați ai familiei Ceaușescu, dar și ale unor implicați în acțiunile de contrainformații, în temeiul cărora se impunea restabilirea rolului unor conexiuni, evenimente, declarații etc. Însă și așa, pare că multe dintre împrejurări fie sunt expuse sub lumina teribilelor rapoarte securiste, fie că altele sunt atinse, până la alterare, de umbre ale fricii crescute pretudindeni, în vechiul regim, la dimensiunile celebrului vrej.
Așa aș fi caracterizat, extrem de sumar, în nici un caz sub pretenția de critic, zona înscrisurilor și a informațiilor care merită studiate fie și numai pentru a ne înțelege cât mai întocmai istoria.
Recent, am avut ocazia de a răsfoi manuscrisul unei lucrări care va fi lansată în câteva zile – Conversații cu un GENERAL -, a doctorului craiovean Liviu Stan și profesorului universitar Cristian Troncotă, în care tiparele înfățișării unor stări național-instituționale, incluzând aici administrațiile și serviciile de securitate, dar și geopolitice sunt spulberate prin deplasarea într-un câmp ultra lizibil a unui simplu dialog, extras în sistem lossless dintr-un interviu cu un personaj pe cât de caristmatic, pe atât de direct, de liber în exprimare: generalul de brigadă SRI (r) Cristian Troncotă. Niște ”conversații”, până la urmă, așa cum le și numesc autorii în titlu. Reluând puțin spectrul exprimărilor definite în domeniu, despre care vorbeam la începutul acestui text, am înțeles că am mai trăit această senzație, a naturaleții și curajului destăinuirii, când am văzut filmul artistic Ticăloșii, din 2007, singura producție interzisă temporar în România după 1989, din câte știu eu, tocmai pentru că radiografia acțiuni ale unui regim pe care eu aveam să-l numesc în texte jurnalistice, mai târziu, neo-comunism. Chiar înainte de a-mi da seama unde ”am mai văzut” Conversații cu un GENERAL, îi spuneam unuia dintre autori că, urmărind manuscrisul, îmi stătea mintea la un ansamblu de nuvele, la un soi de lucrare care ar merita transpusă, la un moment dat, măcar beletristic. Câte ”secrete” despre mișcările epoleților, trădarea și manipularea din 1989 – încoace conțin conversațiile, vă las să descoperiți la dubla lansare de carte din 28 februarie, la Biblioteca Județeană ”Alexandru și Aristia Aman”, de la ora 14.30. Da, pentru că așa cum îi stă în fire, generalul nu putea veni la Craiova ”doar” pentru o ”misiune”: aduce cu el și o altă lucrare despre teribilele sisteme de supraveghere din perioada regimului comunist: TRĂDAREA SE CUIBĂRISE DEMULT ÎN  D.S.S.

P.S. Mi-aș fi dorit ca la această lansare să poată asista și Constantin Stan, tatăl lui Liviu, un om remarcabil și un prieten excepțional, care, însă, nu mai este printre noi! Dumnezeu să-l odihnească!