Prefectul de Dolj, Nicolae Giugea, şi-a făcut bagajele, duminică. Mai multe cutii de carton au fost cărate din biroul prefectului în maşina acestuia toată dimineaţa. Nimic neobişnuit, de vreme ce, o dată cu căderea Guvernului Ungureanu, toţi prefecţii instalaţi de PDL trebuie să-şi ia tălpăşiţa. Recunosc că primul impuls a fost acela de a face poze. Însă am renunţat. Nu e nimic spectaculos în plecarea “la termen” a unui prefect pus politic. Chiar şi când acel prefect n-a avut nici o tangenţă cu actul de reprezentare a guvernului în teritoriu. Cel puţin nu în ultimul mandat. Aşa că unde e ştirea? Nu, nu vreau să fac o ştire din asta, ci doar să lansez genericul de sfârşit al unui film, întipărit în mintea multora, în care prefectul şi eu avem o dispută. Nu am nici o dispută cu Giugea, aşa cum nu am avut cu nici un alt reprezentant al statului român la nivel de funcţii de conducere. Că unora le e mai uşor să treacă peste chinul îmbuibării din bani publici şi să se disculpe, oarecum, punând pe seama antipatiilor neplăcerile politice şi sincopele de imagine, asta e altceva. Marian Bădîrci