Craiova este împânzită, la anumite momente şi în anumite condiţii de inversiune termică, de pungi de gaze toxice – dioxid de carbon, dioxid de sulf ş.a.m.d. -, cunoscute sub numele de smog, care produc un disconfort vizibil major, dar şi grave disfuncţii ale organismului uman, cu care însă locuitorii oraşului s-au obişnuit şi pe care nu le mai iau în seamă. Conform studiilor, pentru cei foarte tineri, foarte bătrâni, dar şi pentru suferinzii de astm sau de boli de inimă, efectele smogului pot fi: dureri de cap, ameţeli, dificultăţi respiratorii etc. Pe termen lung, prezenţa acestor gaze în organism favorizează cancerul şi alte boli grave, mai spun specialiştii. Dar astea nu sunt noutăţi pentru nimeni. Cum nici faptul că unităţile de lucru ale Complexului Energetic Oltenia sunt pe locul doi ca poluare din ţară, după Hunedoara. Noutatea ar fi că, de la o vreme, autorităţile tac mâlc atunci când vine vorba de buletinele de analiză zilnică a calităţii aerului, pe care sunt obligate să le şi publice, spre cunoştinţa oamenilor. Am publicat deja situaţia de la Agenţia pentru Protecţia Mediului Dolj, care nici măcar nu face măsurători, iar ai cărei reprezentanţi se dau răniţi când vine vorba de poluarea Craiovei. Comisarul-şef al Gărzii de Mediu, Gheorghe Călinoiu, a avut câteva iniţiative, la cererea noastră, de a-i convinge pe răspunzători să mişte ceva, dar fără succes, deocamdată. De altfel, Călinoiu s-a şi deplasat în două rânduri într-o zonă acoperită de smog şi a simţit pe propria-i vedere şi pe propriul său miros că în acea zonă nu este de ieșit din casă și nici de respirat. Oamenii au chiar şi o vorbă pentru astfel de situaţii: Băgaţi copiii în case, să ia aer! Reproducerea unui fragment din discuţia telefonică a reporterului cu comisarul-şef este la fel de relevantă. Rep: “Pe unde sunteţi acum?”; G.C.: “Pe Calea Bucureşti. Cum ajung acolo?”; Rep.: “Trebuie să ajungeţi la Proiect (sediul Inspectoratului Şcolar Judeţean, mai jos de Mercur). De acolo ne auzim la telefon şi vă ghidăm noi. Pe Calea Bucureşti este cumva ceaţă? Vizibilitatea e bună?” G.C.: “Da, dar de ce? Nu e nici un pic de ceaţă… Dar de ce?” Rep: “O să vedeţi mai târziu…” După aproximativ opt minute discuţia se reia. G.C.: “Sunt la Proiect, pe unde merg?” Rep.: “Coborâţi pe Madona Dudu până când daţi în Bucovăţului, apoi faceţi dreapta…” G.C. “Aşa… Deci înainte… Aici o ţin tot înainte, nu? (intersecţia Madona Dudu cu Matei Basarab) Dar aici nu se mai vede… Stai aşa… că… Ia uite ce ceaţă e aici!” Rep: “Mergeţi foarte încet, pentru că până la stadion nu veţi vedea nimic. Faceţi dreapta la biserică şi mergeţi foarte încet, vă rog, o să vă vedem noi şi o să vă facem semn. Deschideţi şi geamul, ca să vă obişnuiţi cu aerul!” G.C. “Vai de mine, cum miroase! Dar oare de la ce miroase aşa? Mai e mult?” Rep: “Nu, deja distingem două luminiţe, cred că sunt farurile dvs. Mai aveţi 40 de metri. Evident, la faţa locului, comisarul-şef Gheroghe Călinoiu a simţit în plămâni aerul greu de cărbune şi, normal, s-a apucat să dea telefoane pe la diverşi actori aparent implicaţi în monitorizarea calităţii aerului. Am primit, la un moment dat, promisiunea că vor fi făcute măsurători locale, cu echipamente mobile, dar nu mai putem avea încredere în funcţionarii plătiţi pe bani publici, dar comandaţi politic. Un coleg din presă ne-a dat însă o idee: să facem demersuri comune pentru achiziţionarea unor detectoare de dioxid de carbon, monoxid de carbon, dioxid de sulf şi de alte gaze toxice şi să facem măsurători pe care apoi să le publicăm pe canalele media de care dispunem. Poate cu ocazia asta mai desfiinţăm câteva instituţii-căpuşă pe buzunarele craiovenilor şi-i mai şi avertizăm pe oameni atunci când toxicitatea este peste limita admisă. Facem apel pe această cale la organizaţiile non-guvernamentale de mediu pentru a solicita fonduri, eventual consiliului local, pentru cumpărarea unor astfel de aparate portabile, de a face apoi măsurătorile în diverse puncte joase ale oraşului, acolo unde se formează acele pungi de gaze toxice – le putem pune chiar noi la dispoziţie transport şi combustibil, din banii noştri – şi de a le da spre publicare oricui doreşte să ajute Craiova. Vom reveni cu apeluri, inclusiv în ediţia tipărită nouapresa.ro, şi cu date concrete privind evoluţia conflictelor dintre agenţiile de mediu şi Complexul Energetic Oltenia, pe seama poluării municipiului şi a zonelor limitrofe. Marian Bădîrci
