O glumă bună, cum ar veni… Cu trimitere evidentă la lucrările de asfaltare de pe strada Bariera Vâlcii, din Craiova, care, se pare, sunt sortite eșecului. Așa că, la cât timp s-a pierdut și la câtă forță de muncă s-a plătit, poate era mai practic să fie construit un pasaj suprateran peste tronsonul de 700 de metri căruia nu i se dă de cap. Iar la sol ar putea fi foarte bine conservată suprafața și exploatată, eu știu, ca un soi de muzeu al căminelor de canalizare sau cu altă destinație descoperite peste noapte ori ca șantier didactic pentru studenții la construcții civile, geofizică etc. Revenind la crunta realitate, trebuie spus că în zonă aproape că nu există zi în care să nu răzbească apa de la te miri ce racord prost asmablat de canalizare ori de alimentare cu apă, să nu răsară, în timpul săpăturilor pentru aducere la cotele de lucru, câte unul, două sau chiar trei cămine în aceeași zi, unele – înțepate cu conducte cu destinație necunoscută. Așa că, în loc să torni asfalt, zilnic trebuie să sapi și să sapi de-a lungul țevilor și al cablurilor. La lopată, că nu prea își permiți să agăți, că e scump și periculos! Iar dacă torni asfaltul peste ele, s-ar putea ca, într-un an sau chiar ami puțin, să se surpe carosabilul. Nouapresa