Primarul Craiovei, Lia Olguța Vasilescu, în arest la domiciliu potrivit unei decizii a Tribunalului București, într-un dosar de luare de mită și spălare de bani, urmează să fie suspendată din funcție în cel mult 48 de ore de la transmiterea hotărârii la sediul Prefecturii Dolj. Deși în Legea administrației publice locale se face referire doar la arestul preventiv, fiind, de altfel, singurul text de lege referitor la bugetari și la funcții asimilate care nu a fost acordat noului cod de procedură penală, conform Legii 255 din 2013, arestul la domiciliu este similar arestului preventiv, ”atât sub aspectul includerii sale de către legiuitor în categoria măsurilor preventive, cât şi sub aspectul naturii sale privative de libertate”, după cum reține, în 2015, Curtea Constituțională a României. ”Se conchide că dispoziția constituțională de la art.23 alin.(5), menționând expressis verbis arestarea preventivă, avea în vedere, de fapt, măsurile privative de libertate prevăzute în Codul de procedură penală. Se arată că, interpretând dispoziția constituțională anterior referită în contextul evoluției legislative, prin care măsură preventivă privativă de libertate a devenit și arestul la domiciliu alături de arestarea preventivă, (…)”, se arată în Decizia 740 din 3 noiembrie 2015 a CCR. ”Potrivit art. 218 alin. (1) din Codul de procedură penală, arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.223 din acest cod, articol ce reglementează condițiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive, și dacă luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile măsurilor preventive, prevăzute la art. 202 alin. (1), respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată și prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni (…)”, mai rețin judecătorii CCR. În concluzie, diferența între cele două măsuri preventive este doar locul în care se află inculpatul, în nici un caz efectele! Un caz concret, similar, este cel al lui Minel Prina, primarul din Slatina, suspendat de prefectul de Olt pe durata arestului la domiciliu, care, în susținerea deciziei, a invocat inclusiv Legea 255 din 2013, pentru armonizarea legislației cu legislația penală la zi. La fel, cazul președintelui CJ Hunedoara, din 2014. În susținerea acestei argumentații aducem și situația încetării de drept a mandatului alesului local în situația în care acesta a fost condamnat cu suspendare. Aici, legea 393 face referire clar la ”măsură privativă de libertate”, fără distincție între condamnarea cu executare și condamnarea cu suspendarea executării. Desigur, cel mai probabil, în dispozitivul hotărârii instanței vor fi înscrise și interdicțiile impuse arestatului la domiciliu, între care, de obicei, în cazul primarilor, există și interdicția de exercitare a funcției deținute pe perioada săvârșirii presupuselor infracțiuni. Adică, aceea de primar. Marian Bădîrci
