Astăzi a fost ziua concedierilor în Primăria Craiova. Directorii şi directorii adjuncţi au fost puşi în faţa faptului împlinit: asta e ordonanţa, 
atâţia suntem, atâţia trebuie să rămânem, voi tăiaţi! Din 510 oameni trebuie să rămână 395. Nici mai mult, nici mai puţin! Adică foarte mult, fiindcă 115 sunt pe lista neagră. O soluţie izbăvitoare se arată la mijlocul zilei: externalizăm asistenţa şi protecţia socială, 50 de oameni. Vor pleca, aşadar, “doar” 65. Da, dar de unde? Tensiunea atinge cote înalte. Directorii strigă. “Ne-au ciuruit, mă, vere!”, exclamă unul dintre ei. Toţi au nevoie de oameni. Primăria Craiova nu este nici de departe în capul listei primăriilor din ţară la numărul de angajaţi. Este la medie, ba chiar sub. Iar în discuţie nu se ia plecarea şefilor, ci doar transformarea unora în şefi mai mici. De la serviciu, în bioru, de exemplu. “Sunt peste 30 de oameni în pragul pensionării”, mai înmoaie şeful Resurselor umane, Ioan Acrivopol, atmosfera. Când, vine întrebarea. Păi, de acum în trei ani…”. Merci! În fine, directorii acceptă, fiecare, că trebuie să taie atâţia sau atâţia angajaţi. Aici vine penultimul hop: completarea noilor organigrame. Încă nu s-a ajuns la capitolul “nume”, care va fi ultima treaptă, dar când din patru tai doi, tu, ca şef al lor de ani sau zeci de ani, ştii cine vor fi ăia doi, care de mâine nu vor mai avea un loc de muncă. Unul dintre şefi spune că face organigrama, dar cu el primul tăiat. Altul se îneacă cu fumul ţigărilor pentru care nu mai are nevoie de brichetă. Îl fericeşte pe ziaristul care i se adresează, că poate dormi cu conştiinţa împăcată, că nu este obligat să decidă din pix, între două fumuri, soarta unui om. Sau, şi mai rău, a copiilor acestuia… Aici se termină, pentru opinia publică, istoria zilei de ieri în Primăria Craiova. Nouapresa
