Ultimul incident grav provocat de maidanezii necontrolaţi a zguduit nu numai o ţară: un copil a sfârşit în colţii animalelor dezlănţuite! Nu mai am nici un comentariu de făcut strict pe filmul tragicului eveniment. N-aş fi scris nici un rând, considerând că, dincolo de lacrimi, acum ar trebui păstrată, pentru scurt timp, tăcerea. Ceilalţi, guvernatorii şi toate progeniturile lor pe linie politică, de la Guvern până la ultimul primar de oraş, ar fi trebuit să demisioneze în secunda doi de la aflarea ştirii. Scurt, fără păreri de rău disimulate şi fără comentarii. Pentru o zi, măcar, ei ar fi trebuit să lase destinele obştii pe mâna oamenilor simpli, cărora să le ceară să-i condmane. Ar fi beneficiat, cu sigurnaţă, de clemenţă, cu condiţia ca, de a doua zi, să nu mai existe maidanez pe străzi. Cum să fi rezolvat ei asta, nu ştiu şi nici nu mă mai interesează. La cât am scris despre copiii muşcaţi şi despre cât de binevenite erau propunerile de modificare a legii prin care era prevăzută inclusiv eutanasierea, nu mă mai simt cu nimic obligat să găsesc o soluţie. Paradoxal, atunci, nici unul dintre politicienii aflaţi acum la Putere sau măcar în Parlament nu a făcut scandal. Nu aveam nevoie să-mi ia cineva apărarea când specineme dubios implicate în apărarea drepturilor maidanezilor mă făceau cu ou şi cu oţet, însă aveam sentimentul că vom fi cu toţii părtaşi la o tragedie. Din păcate, aveam dreptate… Normal, nimeni nu şi-a dat demisia şi nimeni nu şi-a asumat vreo acţiune prin care să elimine posibilitatea unor noi evenimente de genul celui luat în discuţie. În schimb, mulţi vin acum să-şi exprime regretul, să asigure ţara că vor urgenta, după caz, măsurile pentru preîntâmpinarea atacurilor, mergând până la a se declara necondiţionat pentru eutanasiere ş.a.m.d. Este peste puterea mea de înţelegere cum de ÎNAINTE de moartea acestui copil, NUMIŢII aleşi şi NUMIŢII guvernanţi nu au “urgentat”, “spijinit”, “luptat cu ortice mijloace şi indiferent de riscuri pentru..” etc., dar, DUPĂ, s-au dezmeticit! Marian Bădîrci