Am lăsat deoparte atacurile USL contra familiei mele până la alegeri, tocmai pentru a nu se interpreta. Acum, lucrurile fiind aşezate, victoria comunismului împotriva fărâmei de demnitate care mai exista în partea de românism care a votat politic, nu pentru om, fiind consemnată, n-are rost să ne mai ascundem. Aşadar, domnule prim-ministru al României, nu al meu, oi fi crezut că, după ce argaţii tăi erudiţi cam până la glezna aligatorului au executat o rudă de-a mea, care, chiar şi doar în paranteză, în somn, în transă sau în vacanţă, le dă clasă profesional tuturor papaguşilor voaştri, o să trec cu vederea manevrele tale şi o să cer iertare? N-a mers, nu m-a interesat şi acum ce? Ai trecut la baionetă, crezând că mă impresionezi? Prietene, dacă n-ai înţeles până acum că în ţara asta încă mai sunt câteva milioane de oameni care cred în libertate şi că eu şi alte câteva mii de formatori de opinie ca mine vom ţine cont de ei ai o mare problemă. Mai mare decât Băsescu, Geoană sau alţii, mai mult sau mai puţin europeni! Nu mă aştept să înţelegi comparaţia… Aşa că, dacă tu crezi că printr-o evaluare de maidan, în care pui tu în cărăuş de cabluri electrice cu patru clase să noteze un editor cu zeci de ani în presă, reuşeşti să mă intimidezi, te înşeli amarnic. Noi avem atâtea teste de trecut, că din asta trăim, tu l-ai pierdut pe unicul! Marian Bădîrci
P.S. Pe vremea când eu jucam şah cu poliţia politică tu învăţai cum e cu sabia care se ridică. Dar nici p-asta n-ai înţeles-o, după cum o reproduci!