Afacerea cu târgul de săptămână din Craiova merge strună, s-ar putea spune din punctual de vedere al SC Pieţe şi Târguri Srl: locurile au fost date, cererile au fost multe, dar rezolvate, chiria către Andi Gaiu, de 16.000 de euro pe lună, curge. Nimeni nu întreabă de vreun proiect, cu toate că în incintă e un haos, iar unele locaţii sunt de-a dreptul sinistre. În definitiv, ce mai contează că toţi comercianţii se plâng de câte ceva – nici nu s-ar putea altfel, date fiind condiţiile în care îşi vând mărfurile – de vreme ce nu i-a obligat nimeni să “cotizeze”? Despre modul în care a fost realizat târgul de săptămână – o pleaşcă de contract, fără aprobări, dezbateri, sondaje ş.a.m.d, stabilirea chiriei de 16.000 de euro pe lună – de plătit în conturile unui fost pesedist de vază, Andi Gaiu, demararea lucrărilor de amenajare fără proiect şi fără autorizaţie – presa nevândută Puterii a tot relatat. Faptele siunt consummate, consilierii municipali – vânduţi, şi ei, cu una-două excepţii – au trecut cu vederea ori au făcut puţin circ de ochii contribuabilului, iar lumea se înghesuie după second-handuri, că asta le-a cam mai rămas. Au trecut şi scandalurile de la uşa directorului SC Pieţe şi Târguri, Cătălin Resceanu, când comercianţii îl acuzau că au rămas fără locuri, pentru că acesta nu a anunţat oficial data de la care se pot depune cereri pentru obţinerea spaţiilor de alimentaţie publică, de exemplu. La fel şi cele când alţi comercianţi se plângeau că îşi vând marfa cu apa până la gleznă, în beznă. Locatarii târgului mai acuză şi acum un fum, o groapă, etc. Interesante ar fi, pentru un observator, eventual, de la Direcţia Generală Anticorupţie, dialogurile între comercianţii care nu şi-au făcut încă harta târgului sau mai au îndoieli că banii lor au ajuns unde trebuie. O astfel de scenă s-a petrecut în wekendul trecut, când unul dintre “cazaţii” printer stâlpii de beton, în noroi, l-a întrebat pe altul, aşezat strategic, la alee, cum ar veni: “Eu am făcut cerere printre primii, tu de ce ai primit aici?” “Şi eu am făcut rpintre primii, dar în plus… ia uită-te!”, a venit răspunsul, însoţit de binecunoscutul semn cu vârfurile degetelor frecate a şpagă. Marian Bădîrci