Considerat inclusiv de către pesedişti drept cel mai slab candidat din toate timpurile al comuniştilor la prezidenţiale, premierul PSD Victor Ponta este îmbălsămat deja politic chiar de către social-democraţi. Unii dintre ei – dotaţi, trebuie să recunosc, cu o inteligenţă distructivă de invidiat. Pentru că mă îndoiesc de faptul că alde Dragnea nu înţeleg că să oficializezi dictatura în scopul declarat aproape de a-l susţine pe Ponta la prezidenţiale, aplicând pomeni electorale pe bani publici, cum este şi cazul amnistiei fiscale pentru bugetari, nu înseamnă nimic altceva decât un sac de puroi greu ca plumbul atârnat de piciorul premierului. Pentru că, dacă mai exista o şansă ca PSD să răzbească la alegerile din noiembrie, acum şi asta s-a spulberat. De ce? Nici mamele, nici bugetarii aminsitiaţi nu cred că se vor lăsa mânjiţi de astfel de oeferte electorale, pentru simpul motiv că asta ar însemna să-şi accpte condiţia de defavorizaţi, de masă de manevră considerată “cu dizabilităţi” de către partidul-stat. Or, eu, unul, refuz să cred că poporul român a decăzut în aşa hal. Deşi sunt anti-neo-comunism declarat, nu pot să spun că această situaţie mă bucură, pentru că Dreapta actuală, deşi nu are un candidat viabil, ci numai specimene politice avansate conjunctural la statutul de prezidenţiabil, va câştiga cam cu oricine va reuşi să polarizeze în turul doi valul de defulare a maselor. Şi, după cum merg lucrurile, voi ajunge din nou să aleg doar răul cel mai puţin rău, nu un candidat care consider eu că merită. Dar mai e timp suficient… Marian Bădîrci