Ministerul Educaţiei şi Cercetării a catalogat peste 14.000 de evenimente din unităţile de învăţământ, în anul şcolar 2011 – 2012, drept acte de violenţă verbală şi fizică. Dintre acestea, peste 6.000 au fost înregistrate ca “acte contra vieții, integrității corporale și sănătăţii”! 143 de situaţii apar în statistică drept cazuri de “violență fizică gravă”!. Sigur că nu aşteaptă nimeni ceva ieşit din comun de liniştitor de la “Abramburica” ministru Ecaterina Andronescu! Adevărul e însă că doamna e departe de cauză şi fizic, nu numai profesional! Povestea e în cu totul altă parte. Cunoaştem toţi cazuri în care, atunci când copiii ne vin cu ochii negri acasă doar pentru că n-au ripostat sau pentru că pur şi simplu li s-a pus piedica, învăţătorii nu numai că se scuză că au fost “pentru câteva minute cu ochii în altă parte”, dar, luaţi la întrebări, mai au şi tupeul de a-ţi reproşa că tu, ca părinte, nu te implici în actul şcolar! Adică, după părerea multor dascăli consideraţi chiar capabili de conducerea şcolilor în care activează (dar asta numai pentru că ştiu să aibă grijă de odraslele şmecherilor de tarabă, politruci sau alte naţii de parveniţi), ar trebui ca părinţii care şi-au crescut copiii în cei şapte ani ACASĂ să-şi rezolve problema într-un soi de duel cu părinţii sălbaticilor, care, săracii, n-au nici o vină? Ca să nu mai vorbim că unii merg atât de departe încât chiar îţi povestesc cum ei înşişi şi-au mutat copiii de la şcoală din astfel de cauze! Ca atare, mai speri că, în lipsa ta, a părintelui, în şcoli cineva se îngrijeşte de prevenirea violenţei? Mai ales în Dolj, unde conducerea ISJ ar pierde cu brio orice evaluare, dacă s-ar face vreodată, în faţa primului candidat apolitic decis să participe la un astfel de concurs? Dar, despre cazuri concrete din şcoli de prestigiu craiovene, în ediţia tipărită Nouapresa.ro. Marian Bădîrci